Urare...

N-am făcut nici o urare de Crăciun pentru că n-am avut nici cea mai măruntă idee asupra ce şi-ar dori oamenii care, întâmplător sau nu, poposesc vreme de câteva clipe aici. Acum ştiu. Ştiu ce-i mai important pentru mine. Şi astfel, o doresc tuturor. Linişte. Să aveţi parte din plin de ea. Linişte în casă, în suflete, linişte sub orice formă. Numai să fie! Şi un 2012 fericit, dacă se poate. Şi fructuos. P.S. : Mai jos, minunatul artist căruia îi datorez liniştea din ultimul timp...

Prea multe drumuri nu duc nicăieri

Pietrele lui Solomon- miercurea fără cuvinte 8

Când pielea ta atinge pielea mea

Foto> Jan Saudek


Dacă pielea ta ar simţi
setea braţelor mele,
trupul tău ar ajunge unde e aşteptat.

Şi dacă ai fi aici,
şi pielea ta ar soarbe din a mea
la mijloc,
ar fi nesaţ.
Pentru că pielea mea,
n-ar vrea să simtă altceva
decât pielea ta.

Când pielea mea
atinge pielea ta,
tărâmul fin ce îl cuprind
devine
întreaga lume a mea.

Şi dacă pielea ta
n-ar mai atinge niciodată
pielea mea,
în tremur trupu-mi vlăguit
te-ar aştepta.

Viaţa fără micul ecran

Se spune că dacă Gutenberg ar fi prevăzut gazetăria, şi-ar fi distrus invenţia. Asta mă face să mă gândesc şi la Philo Farnsworh şi Vladimir Zworykin, inventatorii televizorului, şi să mi-i imaginez cu o secure ori altă unealtă de distrugere în mâini, nimicind cu nesaţ micul ecran. Dar pentru că realitatea nu depăşeşte de multe ori aşteptările ( imaginaţia, în cazul ăsta), să scăpăm de el în alt mod.

Mulţi ştiu cât de dăunător este televizorul. Puţini sunt cei care cunosc faptul că nimic nu este întâmplător în televiziune. Da, n-a fost strop de imprevizibil când Dan Diaconescu, acest guru al senzaţionalului de garsonieră, a fost luat pe sus şi aruncat la coşul de gunoi de Tolea. Şi să nu vă imaginaţi că veţi găsi adevăr ori urmă de filantropie în lacrimile vărsate de Iulia Vântur la Dansez pentru tine. Nu! Cât timp sunt televiziuni private, implicit afaceri, scopul urmărit e clar, şi mijloacele- necurate.

Conştientizând că televiziunea nu e singura sursă de informare, am scăpat de televizor ca de un viciu. A trecut destulă vreme de când nu am televizor în casă, nici măcar pe post de suport pentru vestitul bibelou în formă de peşte din perioada comunistă, de când am refuzat porţia zilnică de manipulare. Şi-i bine. Tare bine-i fără domnişoarele ,,tunate’’ ce se perindează pe ecrane, fără politicienii care deschid gura doar ca să mintă ori să caşte, fără ştiri hiperbolizate, fără patroane de cimitir doritoare de clienţi, fără 3S (sex- scandal- sânge) şi, în fine, fără toate aceste produse maligne ale naturii.

Încă mă mai miră faptul că există tineri care aspiră la ceea ce au şi ce sunt falsele valori de pe ecran. Spun ,,falsele’’ pentru că cele veritabile au o calitate numită ,,discreţie’’, una pe care primele menţionate n-o pot avea, pentru că prostia nu va fi niciodată discretă. Cu toate acestea, ca şi Groucho Marx, găsesc televizorul foarte educativ: de fiecare dată când cineva îl porneşte, merg în cealaltă cameră şi citesc o carte.

Little cubs - miercurea fără cuvinte 7

Fifi:


Năsturel:



Şi Snow...

Miercurea fără cuvinte 6

Miercurea fără cuvinte 5

Ţesând

Miercurea fără cuvinte 4

Joaca în alb-negru

Timpul din palma stângă

M-am oprit. M-am oprit să-ţi caut iar fiinţa
când gânduri fluturând se-ntorc acasă,
când sorb din amintirea dragă,
şi fruntea-mi odihnesc în iarba deasă.

Treci. Treci iar prin gândul meu ascuns,
treci precum timpul- şi nu spui nimănui.
Atâţia paşi grăbiţi în urma-ţi,
dar pe tărâmul meu rămâi.

Şi-ţi mulţumesc.
Îţi mulţumesc că-n nopţi târzii mi-asculţi tăcerea,
plânsul nestăpânit, gându-mi inutil,
râsul şi durerea.

Mi-e dor. Timpul îmi stă în palma stângă
fără să plece, fără se revină, cu tine-odată.
Mi-apasă pe pleoape, ca un suspin neaşteptat,
ca greutatea lumii, toată.

Aştept. Aştep clipa în care pe chipu-ţi minunat, de neşters,
am să-ţi zăresc luminată privirea
şi aşa cum fiinţa ta solitară e-acum viaţa gândului meu-
atunci să stea, între noi, doar nemărginirea...

Identitate

Am sânge uscat pe tâmplă
Semn că...
stelele colţuroase n-au avut milă
nici în noaptea asta!
Nimic grav,
un om a încetat
să mai viseze,
când s-a trezit.

E umbră aici.
Doar sufletu-mi,
oaspete a unui trup
nedorit
strigă-
însetat de uiare:
"Cine sunt?"
Azi nu mai sunt...
Trecutul zvâcneşte:
"Şi n-am să văd nicicând,
nu va şti vreodată
să iubească
o inimă ce-a obosit
urând."

Miercurea fără cuvinte 3

Joaca în sepia (repostare)

Serie repostată din cauza unor erori care nu permiteau comentarii.

Miercurea fără cuvinte 2

Miercurea fără cuvinte

Despre micime

"Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum - ce sens plecarea?"

Omar Khayyam